ªocul cultural al întoarcerii este la fel de traumatizant ca si emigrarea în sine. Sindromul este, spun psihologii, cu atât mai evident cu cât repatriatul a pãrãsit mai de timpuriu tara natalã si cu cât a petrecut mai mult timp afarã. Conform raportului "International Migration and Development", al Natiunilor Unite, se apreciazã cã peste 180 milioane de indivizi trãiesc în afara tãrilor în care s-au nãscut. În momentul emigrãrii, conform rezultatelor unor studii efectuate de Departamentul de Psihologie al Universitãtii San Diego, California, individul traverseazã, în general, urmãtoarele etape: Luna de miere - în aceastã etapã, diferentele între locul lãsat în urmã si cel nou, în materie de hranã, peisaj, climã sunt percepute de imigrant într-o luminã romanticã.
• Etapa de investigare - în aceastã etapã imigrantul comparã totul din jur cu ceea ce-a lãsat în urmã: gustul hranei este diferit, ritmul vietii este ori prea alert, ori prea lent, vecinii sunt dezgustãtori si iritanti, cei din jur sunt sub asteptãrile sale. Imigrantul manifestã adesea "mood swings" (nr. toane), ori cade în depresie.
• Etapa de acomodare initialã - imigrantul intrã în rutinã, viata lui capãtã un ritm, devine destins si gãseste similitudini cu ceea ce îi era familiar înainte de a pleca, observã si aflã despre oamenii din jur, aflã despre evenimentele din localitatea sa, recunoaste obiectivele si are reperele geografice relativ solide.
• Entuziasmul - imigrantul se simte ca acasã. A adoptat multe dintre obiceiurile alimentare locale, nu mai comparã, în general, cele douã lumi, functioneazã foarte bine ca individ în noua societate si a adoptat mult din comportamentul cerut de noul loc.
• ªocul cultural al reîntoarcerii - dacã un imigrant decide sã se reîntoarcã, el parcurge aceleasi etape descrise mai sus. Cel mai adesea efectele sunt si mai evidente asupra individului decât adaptarea initialã. În subconstient apare culpa de a fi plecat fãrã sã fi încercat "aventura" pânã la capãt.
Portretul emigratului
Ajunsi în etapa de adaptare propriu-zisã, imigrantii pot fi clasificati astfel:
• Neadaptatii - sunt indivizi pentru care adaptarea în alã tarã este imposibilã. Ei rãmân în enclava geograficã (getto-ul) care e format din acelasi grup etnic, unde pot vorbi limba. Au o perceptie ostilã despre tara de adoptie. Manifestã, în schimb, aceleasi mari probleme de adaptare si dacã decid sã se repatrieze. Statistic, circa 60% dintre imigranti se comportã astfel.
• Adaptatii - o altã categorie de imigranti opteazã pentru integrarea completã în tara de adoptie si îsi pierd, în scurt timp, identitatea etnicã. Ei rãmân în tara de adoptie pentru totdeauna. Circa 10% dintre imigranti fac parte din aceastã categorie.
• Cosmopolitii - Unii imigranti reusesc sã proceseze elemente ale culturii si vietii din tara de adoptie pe care le considerã pozitive, favorabile în timp ce îsi pãstreazã identitatea etnicã. Cu inteligentã, îsi creazã acel melanj identitar confortabil traiului. Acestia nu au probleme dacã sunt pusi în situatia de a opta pentru întoarcerea în tara de origine, la fel de bine cum se pot reloca oriunde. Circa 30% dintre imigranti pot fi definiti drept cosmopoliti.
În baza acestor definitii, putem spune cã, în marea lor majoritate, românii din Canada sunt cosmopoliti. Acestia nu au format ghetto-uri, indiferent de vechimea de la sosire si, conform datelor Statistics Canada, sunt repartizati proportional cu numãrul total al etnicilor, în toate marile aglomeratii urbane din tarã.
Sursa: Ziarul Acasã, din Canada
• Etapa de investigare - în aceastã etapã imigrantul comparã totul din jur cu ceea ce-a lãsat în urmã: gustul hranei este diferit, ritmul vietii este ori prea alert, ori prea lent, vecinii sunt dezgustãtori si iritanti, cei din jur sunt sub asteptãrile sale. Imigrantul manifestã adesea "mood swings" (nr. toane), ori cade în depresie.
• Etapa de acomodare initialã - imigrantul intrã în rutinã, viata lui capãtã un ritm, devine destins si gãseste similitudini cu ceea ce îi era familiar înainte de a pleca, observã si aflã despre oamenii din jur, aflã despre evenimentele din localitatea sa, recunoaste obiectivele si are reperele geografice relativ solide.
• Entuziasmul - imigrantul se simte ca acasã. A adoptat multe dintre obiceiurile alimentare locale, nu mai comparã, în general, cele douã lumi, functioneazã foarte bine ca individ în noua societate si a adoptat mult din comportamentul cerut de noul loc.
• ªocul cultural al reîntoarcerii - dacã un imigrant decide sã se reîntoarcã, el parcurge aceleasi etape descrise mai sus. Cel mai adesea efectele sunt si mai evidente asupra individului decât adaptarea initialã. În subconstient apare culpa de a fi plecat fãrã sã fi încercat "aventura" pânã la capãt.
Portretul emigratului
Ajunsi în etapa de adaptare propriu-zisã, imigrantii pot fi clasificati astfel:
• Neadaptatii - sunt indivizi pentru care adaptarea în alã tarã este imposibilã. Ei rãmân în enclava geograficã (getto-ul) care e format din acelasi grup etnic, unde pot vorbi limba. Au o perceptie ostilã despre tara de adoptie. Manifestã, în schimb, aceleasi mari probleme de adaptare si dacã decid sã se repatrieze. Statistic, circa 60% dintre imigranti se comportã astfel.
• Adaptatii - o altã categorie de imigranti opteazã pentru integrarea completã în tara de adoptie si îsi pierd, în scurt timp, identitatea etnicã. Ei rãmân în tara de adoptie pentru totdeauna. Circa 10% dintre imigranti fac parte din aceastã categorie.
• Cosmopolitii - Unii imigranti reusesc sã proceseze elemente ale culturii si vietii din tara de adoptie pe care le considerã pozitive, favorabile în timp ce îsi pãstreazã identitatea etnicã. Cu inteligentã, îsi creazã acel melanj identitar confortabil traiului. Acestia nu au probleme dacã sunt pusi în situatia de a opta pentru întoarcerea în tara de origine, la fel de bine cum se pot reloca oriunde. Circa 30% dintre imigranti pot fi definiti drept cosmopoliti.
În baza acestor definitii, putem spune cã, în marea lor majoritate, românii din Canada sunt cosmopoliti. Acestia nu au format ghetto-uri, indiferent de vechimea de la sosire si, conform datelor Statistics Canada, sunt repartizati proportional cu numãrul total al etnicilor, în toate marile aglomeratii urbane din tarã.
Sursa: Ziarul Acasã, din Canada
Comentarii