Izvorul Tãmãduirii, aceastã mare sãrbãtoare a crestinãtãtii ortodoxe, are o istorie veche de 1.500 de ani, avîndu-si originea în perioada domniei împãratului bizantin - Leon cel Mare, elvavios si binecredincios. Pe cînd încã nu era pe tronul Bizantului, Leon a întîlnit un orb, pe care l-a luat de mînã spre a-l cãlãuzi. Acest bãtrîn, însã, era un om luminat de Dumnezeu si neîncetat predica crestinilor cã, în pãdurile imperiale, sînt izvoare si lacuri ce sînt ocrotite de Maica Domnului, apãrãtoarea sihastilor din acele locuri. Traditia spune cã cei doi, afundati în discutiile lor teologice, despre marele praznic al Învierii Domnului, s-au rãtãcit în acele sãlbatice împrejurimi împãdurite. Bãtrînul i-a cerut lui Leon apã de bãut, dar negãsind, s-a întristat. Atunci, un glas de sus i-a spus: „Nu este nevoie sã te ostenesti Leon, cãci apa este aproapePãtrunde, Leone împãrate, mai adînc în pãdurea acesta! si luînd cu mîinile apã tulbure potoleste setea orbului si apoi udã cu ea ochii cei nevãzãtori si se va cunoaste de îndatã cine sînt Eu“. Minunea s-a petrecut în clipa în care tînãrul a fãcut întocmai cum i s-a relevat de sus, si a descoperit într-o poianã un izvor miraculos cu „apã dumnezeiascã“. Dupã ce si-au potolit setea, Leon i-a atins cu apã ochii orbului, care si-a recãpãtat lumina. „Maica Domnului, esti aici! Te-am gãsit!“, a strigat bãtrînul cu lacrimi în ochi. Coplesit de minune, Leon a cãzut în genunchi si a rostit: „Am vãzut lumina cea adevãratã, pe Maica Preacuratã... Aici este Izvorul Tãmãduirii... fîntîna dãtãtoare de sãnãtate“. Bãtrînul întelept i-a prezis lui Leon cã, nu dupã multã vreme, va ajunge împãrat. Prima grijã a noului împãrat a fost sã ridice o bisericã în cinstea Maicii Domnului, lîngã izvorul dãtãtor de tãmãduiri, cu apã miraculoasã. Minunile n-au încetat sã se petreacã, în acel dumnezeiesc loc. Împãratul Iustinian, al Bizantului, s-a vindecat si el de suferintã, la acel izvor, fapt pentru care a ridicat, în secolul VI, o bisericã impunãtoare pe locul celei vechi, care va fi refãcutã si înzestratã cu odoare de pret de cãtre succesorii sãi: Vasile Macedoneanul si fiul acestuia, Leon cel Întelept.
Traditie si continuitate
Secolele au trecut unul dupã altul si, în ciuda vitregiilor istoriei, Izvorul Tãmãduirii de la Constantinopol nu a secat niciodatã, aducînd celor credinciosi bucurie si vindecare sufleteascã si trupeascã. Dupã primul rãzboi mondial, statul turc, pe teritoriul cãruia se aflã acest binecuvîntat izvor, a reamenajat zona, transformînd-o într-o adevãratã oazã de odihnã si tratament, pãstrîndu-i însã numele de Izvorul Tãmãduirii. Eparhia Romanului are un astfel de loc presãrat cu izvoare tãmãduitoare, la Slãnic Moldova, unde, în luna iulie 1801, a fost descoperit primul izvor mineral, iar, de atunci, pelerinii din întreaga lume poposesc temporar, pentru vindecarea unor afectiuni. În Vinerea de dupã Paste, la sãrbãtoarea Izvorul Tãmãduirii, este un frumos obicei la crestini sã se sfinteascã apa, apoi, cu aceasta se stropesc întîi casele, fîntînile, troitele, precum si crestinii, în amintirea evenimentului petrecut în jurul anului 454 la Constantinopol, cînd acel orb a primit, de la Maica Domnului, tãmãduire prin intermediul apei sfintite. ªi noi serbãm cu mare evlavie si bucurie aceastã zi, rugîndu-ne Maicii Domnului, cum zice o cîntare bisericeascã. „Izvor esti cu adevãrat stãpînã, al apei celei vii, cã Tu speli bolile cele cumplite, Cea ce ai izvorît pe Hristos, apa cea de mîntuire...“.
http://www.monitorulneamt.ro
Traditie si continuitate
Secolele au trecut unul dupã altul si, în ciuda vitregiilor istoriei, Izvorul Tãmãduirii de la Constantinopol nu a secat niciodatã, aducînd celor credinciosi bucurie si vindecare sufleteascã si trupeascã. Dupã primul rãzboi mondial, statul turc, pe teritoriul cãruia se aflã acest binecuvîntat izvor, a reamenajat zona, transformînd-o într-o adevãratã oazã de odihnã si tratament, pãstrîndu-i însã numele de Izvorul Tãmãduirii. Eparhia Romanului are un astfel de loc presãrat cu izvoare tãmãduitoare, la Slãnic Moldova, unde, în luna iulie 1801, a fost descoperit primul izvor mineral, iar, de atunci, pelerinii din întreaga lume poposesc temporar, pentru vindecarea unor afectiuni. În Vinerea de dupã Paste, la sãrbãtoarea Izvorul Tãmãduirii, este un frumos obicei la crestini sã se sfinteascã apa, apoi, cu aceasta se stropesc întîi casele, fîntînile, troitele, precum si crestinii, în amintirea evenimentului petrecut în jurul anului 454 la Constantinopol, cînd acel orb a primit, de la Maica Domnului, tãmãduire prin intermediul apei sfintite. ªi noi serbãm cu mare evlavie si bucurie aceastã zi, rugîndu-ne Maicii Domnului, cum zice o cîntare bisericeascã. „Izvor esti cu adevãrat stãpînã, al apei celei vii, cã Tu speli bolile cele cumplite, Cea ce ai izvorît pe Hristos, apa cea de mîntuire...“.
http://www.monitorulneamt.ro
Comentarii