Cornel Radu-Loghin, 54 de ani, trăiește la Bruxelles din 2009. Spune despre el, simplu: „Sunt absolvent al Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii din Bucureşti şi după 23 de ani de muncă în România, am decis în 2009 să mă mut la Bruxelles pentru a lucra într-o organizaţie non-profit activă în domeniul sănătăţii publice, continuând astfel o activitate voluntară începută în 1994. De fapt, pentru mine, aceasta nu a fost o schimbare, ci un pas logic de a accepta să lucrez într-o organizaţie ce face la nivel european ceea ce eu oricum făceam voluntar în România. Concret, în anul 1994 a inițiat în Romania Mișcarea pentru apărarea drepturilor nefumatorilor "AER PUR Romania", împreună cu doi prieteni, Claudiu Ilisei și Ovidiu Radu. Apoi, în 1997, organiza pentru prima dată într-o țară est-europeană Adunarea Generală a Uniunii Europene a Nefumătorilor.
Acesta a fost doar începutul.

În 2011, a obținut pentru ENSP - Rețeaua Europeană Pentru Prevenirea Fumatului, pentru care lucrează- un important premiu din partea de la Organizația Mondiala a Sănătății: WNTD Award. Acum, după 10 ani, acest premiu îi este acordat personal. Cornel Radu-Loghin a fost unul dintre inițiatorii Legii Antifumat din România. L-am întrebat cum a apărut interesul lui pentru un domeniu care, în anii 90, era inexistent în România lupta împotriva fumatului.
Citeam mult înainte de decembrie 1989 însă informațiile veneau din cărțile de la cele două biblioteci din București la care eram abonat ( Sadoveanu și Slavici) și, desigur, din cărțile disponibile în librării. După “Revoluție” au fost câțiva ani buni pe parcursul cărora citeam cam tot ce se publica în presă. Au fost ani de conectare cu lumea. Așa am descoperit, în anul 1994, un anunț la mica publicitate din ziarul Bursa, trimis spre publicare de o doamna doctor din Olanda, Lisette Stembor. Dânsa vizitase România, văzuse cum se fuma peste tot și caută persoane din România interesate în apărarea drepturilor nefumătorilor, în special în spațiile publice. Mi s-a părut un subiect foarte interesant, nu mi-a plăcut niciodată să fiu “afumat” de cei ce fumau în public și, undeva, în memorie am și acum mirosul greu de fum de tutun impregant în hainele părinților atunci când se întorceau acasă de la muncă. Erau nefumători, însă lucrau în birou cu foarte mulți fumători ce nu se sfiau să fumeze în interior. Am încercat la un moment dat să fumez însă nu mi-a plăcut și acest obicei nociv nu s-a prins de mine.

 #parteneriatcultural Interviu EuropaNova

Proiectul "Parcours d'artistes" demarat de Asociatia EuropaNova Bruxelles​ si Mirela Nita Sandu si mediatizat de Asociatia "RomBel-Romani in Belgia" continua cu noi povesti pline de inspiratie. Toate interviurile sunt realizate in limba franceza, iar astazi ne dam intalnire cu Georgeta Suta, care expune in spatiul EuropaNova Bruvelles (Clos du Parnasse, 11 E, 1050 Ixelles) - vernisajul expozitiei "La poesie des couleurs" are loc in data de 29 mai 2021. A inceput sa scrie destul de tarziu, dupa sosirea in Belgia in 2013, iar primul volum de poezie i-a fost publicat cand avea varsta de 50 de ani. 

Iata ce spune Georgeta Sutu pe pagina Facebook: "17 mai 2013 -17 mai 2021- Au trecut 8 ani de la prima mea întâlnire cu...Belgia ! La ceas aniversar nu se putea să primesc în dar un cadou mai frumos ca și acesta. Mulțumesc frumos Europanova Bruxelles, mulțumesc frumos domnei Mirela Nita Sandu pentru încrederea pe care mi-a acordat-o, mulțumesc frumos Avdia Avrumutoae pentru recomandare. Nici în cele mai frumoase vise nu credeam că voi avea o expoziție personală de pictură! Cei 8 ani au lasat ,,urme" frumoase în viața mea și nu pot decat să spun azi cu sufletul deschis ,,MULȚUMESC BELGIA !''

Pour Georgeta Suta, “la peinture et la poésie sont plus que des mots  et des couleurs, plus qu’un état d’esprit, plus qu’un livre ou une toile ! La poésie et la peinture sont une âme qui se réjouit, qui pleure, qui crie, qui chuchote !

Cei 7 ani de acasa, leaganul copilariei, bunici si parinti, plecatul in lume in cautarea sortii si legatura indestructibila cu ceea ce lasam in urma. Despre toate acestea am invitat-o sa ne vorbeasca pe doamna Elena Rentea .. o prezenta calda, iubitoare a traditiilor populare, o munteanca toata suflet ! Impreuna cu Asociatia RomBel – Romani in Belgia am realizat pana acum impreuna doua proiecte in 2021 si multe altele vor mai veni.

25 aprilie – Atelier de incondeiat oua de Pasti, alaturi de mesterul popular Parasca Cocuta Moroz

9 mai – Ziua Nationala a Portului Popular din Romania, sarbatorita la Bruxelles

* Te invit sa ne spui cateva cuvinte despre tine, ce ai invatat in cei 7 ani de acasa si ai pastrat si aplicat apoi in viata? Ce parere ai despre faptul ca de multe ori mesterii populari nu mai au cui transmite aceasta mostenire? Nu la nivel de informatie, ci de lucru, sa invete pe cei tineri un mestesug. Tot auzim expresia despre mesterii din lumea satelor: « ultimul opincar », « ultimul cojocar »...

Sunt munteancă, vin din Obârșia Miorița, locul unde s-a plămădit cunoscuta baladă « Miorița », respectiv Com.Cașin, județul Bacău si am crescut într-o familie tradițională unde educația, respectul, hărnicia erau lucruri primordiale, care mi-au călăuzit pașii în viață. Dragostea pentru portul popular și folclor le-am moștenit din familie, în casa bunicilor materni unde am crescut, straiele populare erau la loc de cinste și îmbrăcate de întreaga familie la evenimentele importante și la biserică. Unele piese le-am moștenit și eu și le consider ca «Templu la purtător », deoarece când vorbesc de portul popular  și tradiții simt legătura cu strămoșii, cu istoria prin care ne reprezentam țara, fiind cartea de identitate a neamului nostru românesc.

#parteneriatcultural Interviu EuropaNova 

Proiectul "Parcours d'artistes" demarat de Asociatia EuropaNova Bruxelles​ si Mirela Nita Sandu si mediatizat de Asociatia "RomBel-Romani in Belgia" continua cu noi povesti pline de inspiratie. Toate interviurile sunt realizate in limba franceza, iar astazi ne dam intalnire cu Monica Tonea, pasionata de scris inca din copilarie, cand simțea că scrisul era forma care o ajuta să se exprime mai bine, care îi dădea aripi, era un "limbaj al sufletului". Monica este redactor la revistele culturale "Itaca" si 'Timpul Bruxelles", a publicat un volum de nuvele in 2019 "Piatra de Hotar" -Povestiri si reflexii- iar in aceste zile de aprilie 2021 ii apare primul sau roman, "Pasagerii", care abia asteapta sa fie descoperit de catre public. 

  • Tous ces bouts de vie que tu mets sur papier et que tu rends éternels, bouleversent-ils l’auteure Monica Tonea ? Qu’est-ce que t’apporte l’écriture de plus que tout autre passion et quel a été le plus grand défi de ta vie de femme de lettres ?

Étrangement, oui, ils me bouleversent. Je me demandais si c’était naturel ou si j’étais trop impliquée dans l’histoire de vie de mes personnages. J’avais l’impression que j’étais la seule écrivaine bouleversée par ses personnages. C’est en écoutant des podcasts dédiés à l’écriture, auxquels sont invités des écrivains qui partagent leurs expériences, que j’ai appris le contraire : nombreux écrivains s’impliquent dans l’histoire. On a une relation avec nos personnages : on les aime, on les déteste, on les réprimande. Il arrive souvent de ne pas pouvoir contrôler leur destin. Ils décident pour eux-mêmes. Voilà pourquoi je suis complètement bousillée après l’acte créatif, car ce n’est pas seulement de la fatigue mentale, mais aussi émotionnelle.

Oh, très bonne question, mais aussi difficile : qu’est-ce que l’écriture m’apporte de plus ? Je reviens à ce que j’ai dit tout à l’heure, l’écriture remplit un besoin presque physiologique. Tout comme je mange, je bois et je dors, de la même manière, j’écris. C’est curieux, mais ce n’est pas la seule passion. L’art photographique suit de près l’écriture. Je suis guidée par les mêmes besoins, presque primaires, de m’exprimer à travers ses moyens. Certes, je ne suis pas allée au bout avec la photographie. Je suis une dilettante. Toutefois, la passion de manifester la réalité à travers des images me recharge, tout comme l’écriture.

#parteneriatcultural Interviu EuropaNova

"Commencez à peindre ! Commencez à écrire ! Ça vous rendra la vie plus belle !"

Proiectul  "Parcours d'artistes" demarat de EuropaNova Bruxelles​ si Mirela Nita Sandu este sprijinit si incurajat de Asociatia RomBel - Români în Belgia​ care se implica in a-i aduce o vizibilitatea cat mai mare in comunitatea romanilor din Belgia si nu numai. Toate interviurile sunt realizate in limba franceza, de aceasta data ne dam intalnire cu Anca Codrea, a carei pasiune pentru arta se manifesta in mai multe directii: pictura, sculptura si scriere literara. Expozitia sa poate fi vizitata la sediul Asociatiei EuropaNova- Clos du Panasse, 11 E, 1500 Bruxelles in luna aprile. Licentiata a Facultatii de Filologie a Universitatii Bucuresti, Anca a descoperit si continuat toata viata arta: picteaza, sculpteaza, scrie si sprijina artistii sa-si manifeste talentul si visele in calitate de coach.                                                                         

" *On dit que « Les peintures ont une vie propre qui dérive de l’âme du peintre. ».  As-tu un artiste-peintre préféré ? Pourquoi ?

Oui. Je crois, moi aussi, que les peintures sont une prolongation de l’âme de l’artiste. Je ne sais pas qui a dit ça mais je pensais récemment à mes peintures du point de vue philosophique et je suis arrivée à cette même conclusion! Quand on peint, on y engage une partie de son âme. Un artiste peintre préféré? Je n’en ai pas. J’en admire quelques-uns, oui. Je me souviens quand j’ai vu une des toiles de Monet dans un musée. Ça m’a tellement ému!

 Oameni | Comunitate - clic aici: Interviu Revista BUNA

In editia din martie 2021 ziarul "BUNA" al Asociatiei ADR-Vlaanderen​ a publicat un articol despre Avdia Avrumutoae​ si pasiunea sa pentru arta. "Prin arta spun povestea mea. Migratia, drama parasirii pamantului natal, integrarea intr-o lume noua si consecintele acesteia in viata mea sunt subiecte interesante pentru arta mea.’ spune artista in interviul semnat de Jean-Paul Van der Elst. 
Artista plastica ieseanca Avdia Avrumutoae a absolvit Universitatea Națională de Arte ”Nicolae Grigorescu” din București, si este stabilita de 16 ani in Belgia. In prezent este stagiara la ADR Vlaanderen. Lucrarile ei de pictura/desen le puteti admira in Muzeul Red Star Line din Antwerpen. 

"Als het over mijn kunst gaat zal liefde altijd een bron van inspiratie en meditatie blijven. Naast muziek laat ik me graag beïnvloeden door fi lms en boeken. Mijn bronnen van inspiratie zijn de mens en het leven in al zijn facetten, alsook de fantasie en dromen. In mijn werk zit geen strakke scheidingslijn tussen wereld en verbeelding, ze vloeien constant door elkaar. Mijn concept is een 'passage’ tussen verleden en heden, tussen fi guratief en abstract. Liefde, verdraagzaamheid, vrede, vuur, passie worden geschilderd met het penseel van mijn ziel.

In mijn schilderijen kan je de symbolen van migratie zien: een kruis, een vogel, een boot, portretten van mensen en dieren. De composities die ik ontwerp zijn beelden van mijn eigen verhaal rond migratie. Kunst is een middel om mijn boodschap aan de hele wereld te tonen: migratie betekent vrijheid en het vinden van je eigen identiteit. Ik hou van abstracte kunst omdat die veel vrijheid geeft en kans op zelfexpressie. Mijn favoriete kunstenaars zijn de Vlaamse primitieven, hedendaagse kunst, Gustav Klimt, Gerard Richter en Adrian Ghenie."

#parteneriatcultural  Interviu EuropaNova

Proiectul  "Parcours d'artistes" demarat de EuropaNova Bruxelles​ si Mirela Nita Sandu este sprijinit si incurajat de Asociatia RomBel - Români în Belgia​ care se implica in a-i aduce o vizibilitatea cat mai mare in comunitatea romanilor din Belgia si nu numai. Al treilea interviu ne-o dezvaluie pe pictorita Cezara Kolesnic, nascuta in Republica Moldova unde si-a inceput studiile de arta, pe care le-a aprofundat ulterior in Franta la Sorbona. In prezent traieste la Bruxelles unde detine un studio de arta, unde organizeaza inclusiv cursuri pentru copii. 

« Pour moi la peinture est une musique colorée, toujours la même et chaque fois différente. Si je pouvais choisir, je vivrais dans la sale ovale du Musée de l’Orangerie, entourée des « Nymphéas ». C’est une œuvre hors du commun, il n’y a pas de ligne d’horizon, c’est un voyage visuel infini.

  • Quel a été le plus grand défi de ta vie d’artiste ?

    De me voir en tant que telle. J’ai l’impression que je suis comme tout le monde : je continue de créer même quand personne, a priori, « n’a besoin de ça ». Il y a « une nécessité intérieure », comme le disaient très bien Kandinsky et Simone Hantaï. Rencontrer des gens et leur apporter une joie de vivre par mon travail, c’est la clé du bonheur. On a tous besoin les uns des autres. Mon défi, c’est de trouver l’équilibre dans la relation entre mon monde intérieur et celui de l’extérieur.

  •  Quels sont tes sujets ou thèmes de cœur et comment tes peintures ont-t-elles évoluées au fil des années ?