Radu Vancu sintetizează experienţa trăită în acest proiect: “Când am intrat în staţia de metrou Botanique, am văzut panourile imense cu poeme de pe peretele din stânga şi am încetinit pasul, citind poemul de pe primul panou, apoi al doilea, al treilea – până la sfârşit. În urma mea, trecătorii făceau acelaşi lucru – oricât de grăbiţi ar fi fost, încetineau pasul (ba chiar unii se opreau de tot), citind poemele la rând, ca şi cum ar fi fost capitole ale aceleiaşi poveşti. Şi, de fapt, asta şi erau poemele din staţia Botanique: fragmente ale unei unice poveşti, scrisă în douăzeci şi una de limbi. E marele merit al Transpoesie de a fi reconstituit această poveste unică din cele douăzeci şi patru de fragmente, aşa cum arheologul reconstruieşte fiinţa preistorică din câteva oscioare. Iar fiinţa aceasta preistorică, Poezia, pre- şi post-umană, e cât se poate de vie şi de vitală. În ce mă priveşte, i-am simţit forţa şi vitalitatea mai ales în poemele despre slăbiciune şi boală ale Lunei Miguel, pe care acum încerc să le aproximez în română. Sau în poemul somnoros şi letargic al lui Xochil Schütz – fiindcă somnolenţa urmează nesmintit excesului de vitalitate. Şi uite aşa, venind dinspre spaniolă şi germană înspre română, fiinţa aceasta preistorică şi atât de umană îşi duce povestea mai departe, pe deasupra şi pe dinăuntrul limbilor care-i compun ADN-ul.”
TRANSPOESIE 2012 a avut ca temă relaţiile între generaţii. ICR Bruxelles şi membrii reţelei institutelor culturale europene EUNIC în Bruxelles au ales metroul ca simbol al întâlnirii între oameni, de vârste şi origini extrem de diverse.
-sfârşit-
Fotografii ataşate: Radu Vancu şi poemul său în staţia Botanique a metroului din Bruxelles; expoziţia celor 24 de poeme
Notă pentru ziarişti: Informaţii suplimentare despre proiect, programul său şi autorii participanţi, precum şi poemele expuse în staţia de metrou Botanique găsiţi pe situl dedicat www.transpoesie.eu













Comentarii