Cand eram de-o schioapa in casa strabunicului se aflau doua tablouri foarte mari (mi se pareau asa poate fiindca eu eram mic?!) infatisind pe DOMNUL ALEXANDRU IOAN CUZA si pe DOAMNA ELENA CUZA. Mi s-a parut cea mai frumoasa femeie din lume. Si aveau niste rame mari, late, aurii, incrustate, cum nu mai vazusem niciodata (cred ca imi placea tot ce stralucea).
Ma furisam si doar deschideam usa salonului ca sa mai privesc tablourile fascinante: Doamna avea o pieptanatura deosebita, rochia era din dantela cum nu puteai vedea pe atunci. Domnul avea uniforma , sabie aurita si o tinuta impunatoare, care impresiona o lume, ca sa nu mai vorbim pe copilul care eram. Tabloul Domnului avea pe margine 12 medalioane in care erau membrii guvernului,dar eu nu l-am retinut decit pe Kogalniceanu. Le primise cadou de la tatal lui. Anii au trecut tablourile au fost donate pentru a nu fi luate de securisti.
In semn de pretuire, mi-am facut si eu un tablou cu Doamna si Domnul Cuza, cu ocazia zilei de 24 ianuarie .
"Eu fac merele si vinul
Ar pamintul an de an,
Stiu ce gust are pelinul
Nu-s boier,ci sunt taran.
Aduc florile-n livada
Ciocirliile in lan;
Imi port dorul prin balada,
Iar acum pe la Divan.
Cobora cerul pe ape
Ion Roata cind vorbea.
Se trageau muntii aproape,
Dunarea vorbea si ea.
Si zvicni codrul ca para,
Griul tresari din somn.
Striga Roata: Vrem cu tara!
NOI IL VREM PE CUZA DOMN!"
mendez, user RomBel
Comentarii