Dacă România ar avea o atitudine activă în construcţia europeană, obiectivele Preşedinţiei belgiene ar favoriza modernizarea şi restructurarea economico-socială.Care sunt priorităţile Preşedinţiei belgiene, cum ar avantaja acestea România şi ce atitudine ar trebui să adopte autorităţile noastre pentru a se înscrie pe traseul unei dezvoltări sustenabile postcriză sunt câteva întrebări la care încercăm să răspundem în pagina de faţă.
Preşedinţia rotativă (şase luni) a Consiliului UE este inclusă, conform Tratatului Lisabona în structură troică (trei state, 1 an ½). Prima troică prezidenţială a început cu Spania care, aflată într-o gravă criză economico-financiară, a lăsat principalele probleme ale redresării europene pe seama Consiliului European, Franţei şi Germaniei. Preşedinţia belgiană, în derulare, este privită adesea prin prisma îndelungatei crize politice a ţării.
La începutul anului 2011, Preşedinţia Consiliului UE va fi exercitată de Ungaria, o ţară care pentru prima dată se va afla în această postura, se zbate în grele probleme economico-financiare, iar liderii noii guvernări sunt frecvent catalogaţi drept autoritari, naţionalisti şi populişti. Astfel că putem afirma că lansarea acestei inovaţii instituţionale a Tratatului Lisabona ilustrează criza structurală în care se află Uniunea Europeană.
Priorităţile belgiene
Credibilitatea şi performanţele unui stat membru care preia Preşedinţia Consiliului UE depind de: a) angajamentul statului membru pentru proiectul european; b) nivelul ambiţiei obiectivelor politice ale naţiunii respective şi capacitatea de a le susţine; c) consistenţa programelor sale. Din această perspectivă, criza politică din Belgia a trezit sensibilităţi pentru subiecte precum regionalism, federalism, construcţie europeană.
Cu toate acestea, nu poate fi pusă la îndoială angajarea Belgiei pentru metoda comunitară, bunele practici instituţionale şi Tratatul Lisabona. Credem că Belgia va fi un "honest broker", pavând calea de afirmare a belgianului van Rompuy ca preşedinte al Consiliului European. Să nu omitem că actuala Preşedinţie a Belgiei este cea de-a 12-a, că pe lângă expertiza europeană mai beneficiază de o capacitate organizaţional-administrativă redutabilă, dar şi de o diplomaţie performantă în arta negocierii.
Priorităţile Preşedinţiei belgiene demonstrează o grijulie selecţie, bazată pe pragmatism şi realism: 1) restabilirea creşterii sustenabile şi competitive; 2) promovarea coeziunii sociale; 3) mediu - încurajarea "economiei verzi"; 4) educaţie şi pregătirea tinerilor; 5) consolidarea Ariei Europene a Libertăţii, Securităţii, Justiţiei; 6) acţiuni externe. În 12 august, Consiliul a adoptat poziţia faţă de bugetul UE-2011, reducând cu 3,5 miliarde de euro cheltuielile pentru agricultură, creştere şi administraţie, statele membre şi experţii dând Comisiei Europene semnalul că ar trebui să se concentreze pe diminuarea cheltuielilor şi a birocraţiei.
Momentul semnalului este semnificativ, deoarece numai cu câteva zile înainte comisarul pentru buget Lewandowski spunea: "Căutăm o modalitate de linişte financiară în UE", pentru a justifica o iniţiativă de introducere a "impozitului european". Anunţul acestei iniţiative a stârnit o adevărată furtună în media europeană, iar state precum Franţa, Germania, Marea Britanie au informat că se împotrivesc, deoarece ar fi o "idee total inoportună" (Pierre Lelouche).
Interesele statelor
Nu doar statele membre, dar şi regiunile, instituţiile publice, companiile europene caută să-şi realizeze interesele, pornind de la contextul generat de priorităţile Preşedinţiei Consiliului UE. De exemplu, oficialii bulgari susţin că, în afară de soluţionarea crizei economice, Bulgaria ar trebui să insiste pe obiectivul aderării la zona euro, la Spaţiul Schengen, dar şi să elimine deficienţele din sistemul judiciar, administraţie şi anti-corupţie. Regiunea valonă (Belgia) şi-a propus să urmărească aspectul coeziunii economice, sociale şi teritoriale, politica industrială, cultura şi audiovizualul.
Ce vrea România?
Oficialii de la Bucureşti nu ne-au spus. Dar, dacă România ar avea o atitudine activă în construcţia europeană, obiectivele Preşedinţiei belgiene i-ar favoriza modernizarea şi restructurarea economico-socială, aşa cum, de altfel, se preconiza şi în Memorandum-ul de Înţelegere între Comisia Europeană şi România (2009). Căci având Consiliul şi Comisia ca susţinători ai acestor procese, România ar fi putut ieşi mai repede din degringolada economico-socialo-instituţională în care se află, s-ar fi putut înscrie pe traseul unei dezvoltări sustenabile post-criză şi ar fi progresat în atingerea convergenţei şi criteriilor de aderare la zona euro.
Insistenţa Preşedinţiei Belgiei asupra Ariei Libertăţii, Securităţii, Justiţiei ar trebui să îndemne autorităţile române să rezolve problemele semnalate de recentul Raport MCV, să funcţionalizeze statul de drept şi administraţia publică, să elimine cauzele interne ale exodului românilor spre cele patru zări şi să se implice constant în cooperarea europeană pentru combaterea criminalităţii organizate, a traficului de fiinţe umane etc. Aceasta şi pentru că, aşa cum declarau chiar oficiali de la Bucureşti, decizia pozitivă privind aderarea României la Spaţiul Schengen ar fi chestionabilă.
Dar nu numai obiective pe termen scurt şi mediu ar trebui să urmărească România, în durata Preşedinţiei belgiene. Teme precum bugetul UE, Politica Agricolă Comună, cercetare şi dezvoltare, politica industrială, regională, infrastructura etc. ar putea fi susţinute pe agenda europeană.
Desigur, pentru a fi parte a acestor politici europene ar fi nevoie de o atitudine cu adevărat europeană a autorităţilor noastre şi mai ales ca acestea să nu pună cetăţenii români în postura de asistaţi sociali ai Uniunii Europene.
Eliminarea exodului
Insistenţa Preşedinţiei Belgiei asupra Ariei Libertăţii, Securităţii, Justiţiei ar trebui să îndemne autorităţile române să rezolve problemele semnalate de recentul Raport, să funcţionalizeze statul de drept şi administraţia publică şi să elimine cauzele interne ale exodului românilor.
Negociator-şef cu UE
Vasile Puşcaş (58 de ani) a fost negociatorul-şef al României cu Uniunea Europeană în perioada 2000-2004. În timpul mandatului său, Bucureştiul a încheiat toate capitolele de negociere la 17 decembrie 2004. Din decembrie 2008 până în octombrie 2009 a condus Departamentul pentru Afaceri Externe, aflat în subordinea Guvernului.
adevarul.ro
Comentarii